La nivelul celor trei tribunale din raza teritorială a Curţii de Apel Alba Iulia cu sediul în reşedinţele de judeţ, activitatea de judecată este organizată în 3 secţii: secţia penală, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă.
Fiecare tribunal este condus de un preşedinte secondat de un vicepreşedinte. Structura organizatorică a tribunalelor cuprinde grefa, arhiva, registratura, biblioteca, informatica juridică, biroul local de expertize, biroul de apostilare, biroul de informare şi relaţii publice şi departamentul economico-financiar şi administrativ, condus de un manager economic, în cadrul căruia funcţionează compartimentele: financiar contabil, administrativ, resurse umane, achiziţii publice şi inginerul constructor. Departamentul economico-financiar şi administrativ din cadrul tribunalelor asigură activitatea economică, financiară şi administrativă a instanţelor la care funcţionează şi la judecătoriile din circumscripţia teritorială.
După numărul de judecătorii din circumscripţie, Curtea de Apel Alba Iulia este a treia curte de apel ca mărime, după Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Craiova şi la egalitate cu Curtea de Apel Cluj.
Judecătoriile din circumscripţia teritorială a Curţii sunt conduse de un preşedinte care, la judecătoriile din oraşele mai mari (Sibiu, Alba Iulia, Deva, Petroşani), este sprijinit de un vicepreşedinte şi au organizată activitatea în complete specializate, respectiv compartimente de specialitate (grefă, registratură, arhivă, bibliotecă şi biroul de informare şi relaţii publice). Activitatea de judecată este organizată pe secţii la două judecătorii, Judecătoria Sibiu şi Judecătoria Deva unde sunt constituite distinct secţia civilă şi secţia penală, celelalte judecătorii având competenţă generală.
REPERE ISTORICE
Indiferent de numele sub care a fost cunoscut de-a lungul celor peste 2 milenii de existenţă neîntreruptă, oraşul devenit simbol al unirii naţiunii române a avut un destin istoric spectaculos ce l-a adus de multe ori în prim planul evenimentelor politice, sociale, religioase şi nu în ultimul rând judiciare. Apoulon-ul dacic, cetate reşedinţă a dacilor apuli, a devenit după cucerirea romană Apulum iar aşezarea constituită în jurul puternicului castru al Legiunii a XIII – a Gemina, a cunoscut o continuă dezvoltare, devenind cel mai mare centru urban din Dacia romană. După retragerea romanilor din Dacia, Apulum intră într-o perioadă de decădere ca şi celelalte aşezări urbane din Dacia postromană. Pe ruinele albe ale castrului roman se ridică o aşezare medievală care devine capitala formaţiunii politice din centrul Transilvaniei şi capătă denumirea sugestivă de Bălgrad (Cetatea albă) sau Alba Iulia (Oraşul alb al lui Iula după numele unei căpetenii locale Gyula sau Iula). În epoca voievodatului Alba Iulia cunoaşte o interesantă evoluţie, din secolul XI până la mijlocul secolului XVI când, odată cu perioada principatului, devine capitală a Transilvaniei. Aici îşi vor stabili reşedinţa toţi principii Transilvaniei de la 1542 până la 1690 iar oraşul va cunoaşte o dezvoltare rapidă. Tot de aici a condus Mihai Viteazul în 1600 cele trei ţări medievale române unite pentru prima oară sub sceptrul său.
În perioada medievală, atât în cea a voievodatului, cât şi în perioada principatului, când capitala a fost în cea mai mare parte a timpului la Alba Iulia, instanţa cea mai înaltă în ierarhia judecătorească transilvăneană era Scaunul de judecată al voievodului sau vicevoievodului iar apoi al principelui.
În perioada dominaţiei habsburgice, odată cu scădere importanţei oraşului în organizarea administrativă şi politică a Transilvaniei, a scăzut şi rolul instanţei judecătoreşti din Alba Iulia. Dar, în toată perioada secolelor XVIII-XIX au funcţionat instanţe judecătoreşti în fosta capitală, care odată cu modernizarea sistemului judiciar se desprind tot mai mult de structurile administrative şi politice ale statului. Cel mai celebru eveniment judiciar din această perioadă desfăşurat la Alba Iulia este procesul din anul 1785 (ianuarie-februarie) al capilor răscoalei ţărăneşti din Transilvania, Horea, Cloşca şi Crişan încheiat cu condamnarea lor la moarte şi execuţia publică a lui Horia şi Cloşca în 28.02.1785, pe „Dealul Furcilor” din Alba Iulia.
