Sesizări ale Curții de Apel Alba Iulia adresate ICCJ 

în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile

Sesizare 3/1/2014/HP/P 
Materia: PENAL
Conținutul sesizării:  În interpretarea şi aplicarea art.336 alin.1 din noul Cod penal, care este rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice?

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.638/257/2012 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice.
Stabileşte că, în aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Decizia I.C.C.J nr. 3/12.05.2014

Sesizare 1367/1/2015 
Materia: CIVIL
Conținutul sesizării: Interpretarea dispoziţiilor art. 82 alin. 1 din Legea 303/2004 şi a prevederilor art. 7 alin. 1, 2 şi 3 din HG nr. 1275/2005 (forma în vigoare la data de 15.10.2010), în sensul de a stabili dacă drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5%, 11% prevăzute de OG 10/2007 se încadrează în sintagma de „indemnizaţie avută” şi trebuie luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale
în Dosarul nr. 7.340/97/2013
Stabilește că: în interpretarea dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 alin. (1), (2) şi (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile privind creşterile salariale de 2%, 5% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007, cu modificările ulterioare, se încadrează în sintagma de "indemnizaţie avută" şi vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Decizia I.C.C.J nr. 23/29.06.2015

Sesizare 2265/1/2015 
Materia: PENAL
Conținutul sesizării:  Vizând dispoziţiile art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006:
Noţiunea de „contrabandă” folosită de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 în sintagma „cunoscând că acestea provin din contrabandă” se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. 1, 2 din Legea nr. 86/2006 sau la noţiunea de contrabandă în sens larg?
În cazul în care se stabileşte că textul prevăzut de art. 270 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 se referă la infracţiunea de contrabandă, care din cele două modalităţi urmează a fi avute în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. 1 sau aceea prevăzută de art. 270 alin. 2 din Legea nr. 86/2006?

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 3.616/243/2014 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri pentru rezolvarea de principiu a chestiunii de drept vizând interpretarea dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv:
Dacă noţiunea de "contrabandă" folosită de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" se referă la infracţiunea de contrabandă în sensul definit de art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sau la noţiunea de "contrabandă" în sens larg;
În cazul în care se stabileşte că textul prevăzut de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă la infracţiunea de contrabandă, care dintre cele două modalităţi urmează a fi avută în vedere: aceea prevăzută de art. 270 alin. (1) sau aceea prevăzută de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Stabileşte că, noţiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în ţară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Decizia I.C.C.J nr. 32/11.12.2015

Sesizare 334/1/2016 
Materia: CIVIL
Conținutul sesizării: 
Interpretarea prevederilor art. 105 alin. 1 şi 2, art. 106 din Legea nr. 85/2014, în sensul de a lămuri dacă administratorul/lichidatorul judiciar are dreptul de a verifica creanţe bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termen legal şi care sunt limitele aceste verificări având în vedere şi faptul că aceste creanţe sunt constatate printr-un act fiscal emis în regim de putere publică.

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă
în Dosarul nr. 4.120/107/2014/a2 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă,
Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 105 alin. (1) şi (2) şi art. 106 din Legea nr. 85/2014, administratorul/lichidatorul judiciar nu are atribuţia de a verifica pe fond creanţele bugetare constatate prin titluri executorii, contestate în termenul legal în faţa instanţei specializate.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.


Decizia I.C.C.J nr. 11/18.04.2016

Sesizare 1624/1/2016 
Materia: PENAL
Conținutul sesizării:  Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. 1 lit. a, b şi c din Legea nr. 656/2002(schimbarea sau transferul, respectiv ascunderea ori disimularea şi, respectiv, dobândirea, deţinerea sau folosirea) reprezintă modalităţi normative distincte de săvârşire a infracţiunii de spălare de bani sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare de bani?
   Subiectul activ al infracţiunii de spălare de bani poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile sau trebuie să fie diferit de acesta?
    Infracţiunea de spălare de bani este o infracţiune autonomă sau este o infracţiune subsecventă aceleia din care provin bunurile?

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală în Dosarul nr. 5.230/97/2013* privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare (schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea), reprezintă modalităţi normative distincte de săvârşire a infracţiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor?
2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi acelaşi cu subiectul activ al infracţiunii din care provin bunurile sau trebuie să fie diferit de acesta?
3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă sau este o infracţiune subsecventă aceleia din care provin bunurile?
Stabileşte că
 1. Acţiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deţinerea sau folosirea sunt modalităţi alternative ale elementului material al infracţiunii unice de spălare a banilor.
2. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi subiect activ al infracţiunii din care provin bunurile.
3. Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune autonomă, nefiind condiţionată de existenţa unei soluţii de condamnare pentru infracţiunea din care provin bunurile.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2016.


Decizia I.C.C.J nr. 16/08.06.2016

Sesizare 3709/1/2016 
Materia: PENAL
Conținutul sesizării: - în analiza laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011, raportarea la prevederile Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului UE şi la anexele acesteia, respectiv la rapoartele anuale ale EMCDDA Europol este suficientă pentru a stabili caracterul unui produs de a fi susceptibil să aibă efecte psihoactive, în condițiile în care Legea nr. 194/2011 nu face nicio trimitere la decizia şi rapoartele menționate?
   - în analiza laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 16 din Legea nr. 194/2011, pentru a stabili caracterul unui produs de a fi susceptibil să aibă efecte psihoactive este obligatorie urmarea procedurii prev. de art. 6 și 7 din Legea nr. 194/2011, aplicabilă în situația autorizării operațiunilor cu acest tip de produse?

Soluția I.C.C.J :

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea
formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală în Dosarul nr. 602/221/2013 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
1. "în analiza laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011, raportarea la prevederile Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului UE şi la anexele acesteia, respectiv la rapoartele anuale ale EMCDDA Europol este suficientă pentru a stabili caracterul unui produs de a fi susceptibil să aibă efecte psihoactive, în condiţiile în care Legea nr. 194/2011 nu face nicio trimitere la decizia şi rapoartele menţionate.";
2. "în analiza laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011, pentru a stabili caracterul unui produs de a fi susceptibil să aibă efecte psihoactive este obligatorie urmarea procedurii prevăzute de art. 6 şi 7 din Legea nr. 194/2011, aplicabilă în situaţia autorizării operaţiunilor cu acest tip de produse."
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 ianuarie 2017.

Decizia I.C.C.J nr. 1/25.01.2017

Sesizare 1336/1/2017 
Materia: CIVIL
Conținutul sesizării:  Dacă se aplică, la momentul emiterii deciziei de pensie pentru limită de vârstă, indicele de corecţie conform art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, în contextul emiterii unei decizii de pensionare anticipată sub imperiul Legii 19/2000, decizie care nu a fost niciodată pusă în plată?

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.734/107/2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

Stabilește că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, indicele de corecţie se aplică persoanelor al căror drept iniţial la pensie s-a născut ulterior intrării în vigoare a legii.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 octombrie 2017.

Decizia I.C.C.J nr. 71/16.10.2017

Sesizare 2524/1/2017 
Materia: CIVIL
Conținutul sesizării:  Eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti cu titlu de drepturi salariale, reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. 2 lit. j ind. 1, din Legea nr. 571/2003 (art. 76 alin 2 lit. p din Legea nr. 227/2015), supuse impozitării şi plăţii celorlalte contribuţii sau reprezintă despăgubiri în sensul art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 ( art. 62 alin 1 lit. h din Legea nr. 227/2015), nesupuse impozitului.

Soluția I.C.C.J :

Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilă
în dosarele nr. 4.337/107/2016 şi nr. 4.768/107/2016 pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
"Dacă dobânda legală penalizatoare acordată prin hotărâri judecătoreşti pentru eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti cu titlu de drepturi salariale reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j1) din Legea privind Codul fiscal nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare [art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare], supuse impozitării şi plăţii celorlalte contribuţii sau reprezintă despăgubiri în sensul art. 42 lit. b) din Legea nr. 571/2003 [art. 62 lit. h) din Legea nr. 227/2015], nesupuse impozitului".
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2018.

Decizia I.C.C.J nr. 4/22.01.2018

Sesizare 2525/1/2017 
Materia: CIVIL
18.09.2019 conexat la dosarul 2524/1/2017

Conținutul sesizării:  Dacă dobânda legală penalizatoare acordată prin hotărâri judecătoreşti pentru eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti cu titlu de drepturi salariale, reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. 2 lit. j ind. 1, din Legea nr. 571/2003 (art. 76 alin. 2 lit. p din Legea nr. 227/2015), supuse impozitării şi plăţii celorlalte contribuţii sau reprezintă despăgubiri în sensul art. 42 alin. 1 lit. b din Legea nr. 571/2003 ( art. 62 alin 1 lit. h din Legea nr. 227/2015), nesupuse impozitului

Soluția I.C.C.J :

Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia civilă
în dosarele nr. 4.337/107/2016 şi nr. 4.768/107/2016 pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
"Dacă dobânda legală penalizatoare acordată prin hotărâri judecătoreşti pentru eşalonarea plăţii sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti cu titlu de drepturi salariale reprezintă venituri salariale sau venituri asimilate salariilor în sensul art. 55 alin. (2) lit. j1) din Legea privind Codul fiscal nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare [art. 76 alin. (2) lit. p) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare], supuse impozitării şi plăţii celorlalte contribuţii sau reprezintă despăgubiri în sensul art. 42 lit. b) din Legea nr. 571/2003 [art. 62 lit. h) din Legea nr. 227/2015], nesupuse impozitului".
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2018.

Decizia I.C.C.J nr. 4/22.01.2018

Sesizare 95/1/2018 
Materia: CIVIL
Conținutul sesizârii:  Dacă în categoria persoanelor vizate de art. 4 lit. c din OUG 100/2005, în forma modificată prin Legea nr. 214/2008, sunt incluşi doar titularii dreptului de proprietate industrială, adică titularii brevetului de invenţie sau, în această categorie, se includ si inventatorii chiar şi în situaţia în care aceştia nu întrunesc calitatea cumulativă de titular al dreptului de proprietate industrială.

Soluția I.C.C.J :

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă
, în Dosarul nr. 6.273/85/2013/a1, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
"Dacă în categoria persoanelor vizate de art. 4 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2005, cu modificările şi completările ulterioare, sunt incluşi doar titularii dreptului de proprietate industrială, adică titularii brevetului de invenţie sau în această categorie se includ şi inventatorii, chiar şi în situaţia în care aceştia nu întrunesc calitatea cumulativă de titular al dreptului de proprietate industrială."
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2018.

Decizia I.C.C.J nr. 27/16.04.2018

Sesizare 2018/1/2018 
Materia: PENAL
Conținutul sesizârii: în interpretarea dispozițiilor art. 189, alin. 1, lit. e, C. pen. prin raportare la dispozițiile art. 169, C. pen., intervenirea reabilitării sau împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana unui inculpat, condamnat anterior definitiv pentru o infracţiune de omor sau tentativă la infracţiunea de omor, împiedică reţinerea agravantei prevăzute de art. 189, al. 1 lit. e Cod penal, în cazul comiterii unei noi infracţiuni de omor sau tentativă la infracţiunea de omor?

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală
în Dosarul nr. 6.533/107/2017, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept:
"Dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal prin raportare la dispoziţiile art. 169 din Codul penal, intervenirea reabilitării sau împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana unui inculpat, condamnat anterior definitiv pentru o infracţiune de omor sau tentativă la infracţiunea de omor, împiedică reţinerea agravantei prevăzute de art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal, în cazul comiterii unei noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de omor".
Stabileşte că în interpretarea art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal şi a art. 169 alin. (1) din Codul penal, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni de omor sau tentative la infracţiunea de omor, reabilitarea ori împlinirea termenului de reabilitare cu privire la persoana condamnată definitiv care a comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor nu împiedică reţinerea elementului circumstanţial agravant prevăzut în art. 189 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală".
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 octombrie 2018.

Decizia I.C.C.J nr. 17/11.10.2018

Sesizare 2621/1/2018 
Materia: PENAL
Conținutul sesizârii:  Dacă acțiunea unică de transport, respectiv deținerea fără drept pentru consum a drogurilor de risc sau de mare risc pe teritoriul altui stat și, ulterior, pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracțiunilor prev. de art. 3 și art. 4 din Legea nr. 143/2000 în concurs formal de infracțiuni sau constituie infracțiunea unică prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000

Soluția I.C.C.J :

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală
în dosarul nr.135/97/2018 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: „dacă acţiunea unică de transport, respectiv deţinerea fără drept pentru consum a drogurilor de risc sau de mare risc pe teritoriul altui stat şi, ulterior, pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art.3 şi art.4 din Legea nr.143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri în concurs formal de infracţiuni sau constituie infracţiunea unică prevăzută de art.4 din aceeaşi lege”.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art.477 alin.(3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 05 decembrie 2018..

Decizia I.C.C.J nr. 18/05.12.2018

Sesizare 2750/1/2018 
Materia: PENAL
Conținutul sesizârii:  Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal - în modalitatea înlesnirii practicării prostituţiei, lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care dacă faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră ce are calitatea de concubina/soţie a inculpatului; Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal - în modalitatea "obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei" lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care dacă faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră ce are calitatea de concubina/soţie a inculpatului; Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal - în modalitatea săvârşirii întregii activităţi de prostituţie pe teritoriul altui stat in care aceasta activitate este autorizată potrivit legii lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii

Soluția I.C.C.J :

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală
în dosarul nr. 1495/85/2016 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:
„1.Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 din Codul penal – în modalitatea înlesnirii practicării prostituţiei, lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care dacă faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soţie a inculpatului.
2.Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 din Codul penal – în modalitatea „obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei” lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii, în cazul în care dacă faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră ce are calitatea de concubină/soţie a inculpatului.
3.Dacă în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 213 din Codul penal – în modalitatea săvârşirii întregii activităţi de prostituţie pe teritoriul altui stat în care această activitate este autorizată potrivit legii lipseşte tipicitatea ca şi trăsătură esenţială a infracţiunii.”
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2019.

Decizia I.C.C.J nr. 1/15.01.2019

Sesizare 1594/1/2019 
Materia: CIVIL
Conținutul sesizârii:  Dispoziţiile Notei finale nr. 1 care prevede că „Nivelul de salarizare prevăzut pentru unităţi clinice se aplică şi personalului de specialitate din direcţiile de sănătate publică”, din cadrul Anexei II - Familia Ocupaţională de Funcţii Bugetare "Sănătate şi Asistenţă Socială”, Cap. I - Unităţi sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială, pct. 2 - Salarii de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi sanitare şi unităţi de asistenţă medico-socială din Legea 153/2017 se interpretează în sensul că se aplică sau nu şi funcţionarilor publici din direcţiile de sănătate publică, dacă aceştia pot fi încadraţi în categoria „personal de specialitate”? 

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.638/257/2012 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice.
Stabileşte că, în aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2014.

Decizia I.C.C.J nr. 

Sesizare 525/1/2019 
Materia: PENAL
Conținutul sesizârii:   În aplicarea art.539 alin.2 C.proc.pen., în situaţia în care instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă de achitare nu s-a pronunţat cu privire la caracterul legal sau nelegal al privării de libertate în cursul procesului penal a inculpatului achitat, se poate stabili acest caracter pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art.598 alin.1 lit. d sau art.598 alin.1 lit.c teza I-a C.proc.pen.?

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală
, în dosarele nr. 2.309/107/2018 şi nr. 2.366/107/2018, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: "în aplicarea art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, în situaţia în care instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă de achitare nu s-a pronunţat cu privire la caracterul legal sau nelegal al privării de libertate în cursul procesului penal a inculpatului achitat, se poate stabili acest caracter pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) sau art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură penală".
Stabileşte că, în aplicarea art. 539 alin. (2) din Codul de procedură penală, caracterul legal sau nelegal al privării de libertate în cursul procesului penal a inculpatului achitat prin hotărâre definitivă nu se poate stabili pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) sau art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din Codul de procedură penală.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

Decizia I.C.C.J nr. 11/17.04.2019

Sesizare 526/1/2019 
Materia: PENAL

conexat la dosarul 525/1/2019

Conținutul sesizârii:   În aplicarea art.539 alin.2 C.proc.pen., în situaţia în care instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă de achitare nu s-a pronunţat cu privire la caracterul legal sau nelegal al privării de libertate în cursul procesului penal a inculpatului achitat, se poate stabili acest caracter pe calea contestaţiei la executare întemeiată pe prevederile art.598 alin.1 lit. d sau art.598 alin.1 lit.c teza I-a C.proc.pen.?

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de către Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 4.638/257/2012 prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în sensul de a se stabili rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice.
Stabileşte că, în aplicarea art. 336 alin. (1) din Codul penal, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală este cel dat de prima prelevare.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 12 mai 2014.

Decizia I.C.C.J nr. 11/17.04.2014

Sesizare 837/1/2020 
Materia: CIVIL
Conținutul sesizârii:   În interpretarea art.14 din Regulamentul de sporuri aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.547/2010 se poate preciza că la stabilirea sporurilor de condiţii de muncă pentru personalul din sistemul sanitar, pentru anii 2015-2016, cuantumul acestuia se stabileşte prin aplicarea cotei procentuale, reprezentând sporul de condiţii de muncă, la salariul de bază din luna respectivă sau calculul şi plata sporurilor de condiţii de muncă trebuie să se realizeze la nivelul salariilor şi sporurilor în plată din decembrie 2009.

Soluția I.C.C.J :

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia I Civilă
, în dosarul nr. 2142/107/2018, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea art. 14 din Regulamentul de sporuri aprobat prin Ordinul nr. 547/2010 se poate preciza că, la stabilirea sporurilor de condiții de muncă pentru personalul din sistemul sanitar, pentru anii 2015-2016, cuantumul acestuia se stabilește prin aplicarea cotei procentuale, reprezentând sporul de condiții de muncă, la salariul de bază din luna respectivă sau calculul și plata sporurilor de condiții de muncă trebuie să se realizeze la nivelul salariilor și sporurilor în plată din decembrie 2009”.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2020.

Decizia I.C.C.J nr. 47/22.06.2020

Sesizare 133/1/2020 
Materia: CONT.ADM.
Conținutul sesizârii: Dacă, în ipoteza în care partea nu a demarat sau nu a finalizat în termenul acordat procedura de intrare în legalitate, iar autoritatea nu a obţinut o hotărâre de demolare a construcţiei, prevederile art.28 alin.(1), (2) şi (3) din Legea nr.50/1991 trebuie interpretate în sensul că termenul stabilit în procesul verbal de constatare a contravenţiei, este unul imperativ sau de recomandare?

Soluția I.C.C.J :

Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția de contencios administrativ și fiscal
, în dosarul nr. 6701/107/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
„Dacă, în ipoteza în care partea nu a demarat sau nu a finalizat, în termenul acordat, procedura de intrare în legalitate, iar autoritatea nu a obținut o hotărâre de demolare a construcției, prevederile art. 28 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie interpretate în sensul că termenul stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției este unul imperativ sau de recomandare?”
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 aprilie 2020.

Decizia I.C.C.J nr. 35/27.04.2020

Sesizare 347/1/2020 
Materia: PENAL
Conținutul sesizârii:   1. În interpretarea art.29 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, se poate considera că judecătorul de la instanţa de fond care, anterior, a fost desemnat titular al unui complet specializat pentru judecarea cauzelor de corupție, iar ulterior colegiul de conducere a instanţei nu l-a desemnat într-un complet specializat, este competent să judece cauze de corupţie repartizate în perioada în care nu a fost desemnat prin hotărârea colegiului de conducere ca titular al unui complet specializat, în condițiile în care, în perioada respectiva, niciun complet al secţiei penale a instanței respective nu a fost desemnat pentru a judeca cauze de corupţie?
     2. În ipoteza unui răspuns negativ, care este sancţiunea în acest caz, nulitatea relativă sau nulitatea absolută?

Soluția I.C.C.J :

Respinge ca inadmisibilă sesizarea Curţii de Apel Alba-Iulia, Secţia Penală,
pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept:
1.„În interpretarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, se poate considera că judecătorul de la instanţa de fond care, anterior, a fost desemnat titular al unui complet specializat pentru judecarea cauzelor de corupţie, iar ulterior colegiul de conducere al instanţei nu l-a desemnat într-un complet specializat, este competent să judece cauze de corupţie repartizate în perioada în care nu a fost desemnat prin hotărârea colegiului de conducere ca titular al unui complet specializat, în condiţiile în care, în perioada respectivă, niciun complet al secţiei penale a instanţei respective nu a fost desemnat pentru a judeca cauze de corupţie?
2. În ipoteza unui răspuns negativ, care este sancţiunea în acest caz, nulitatea relativă sau nulitatea absolută?”
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 aprilie 2020.

Decizia I.C.C.J nr. 11/28.04.2020

Sesizare 769/1/2021 
Materia: PENAL
Conținutul sesizârii:  Publicarea de anunţuri fictive online care a avut drept consecinţă producerea unei pagube, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de fraudă informatică, prevăzute de art. 249 din Codul penal (în modalitatea alternativă a „introducerii de date informatice”) sau ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 244 alin. 2 din Codul penal (în modalitatea alternativă „prin alte mijloace frauduloase”)?

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală
prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „Publicarea de anunțuri fictive online care a avut drept consecință producerea unei pagube, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de fraudă informatică, prevăzute de art. 249 din Codul penal (în modalitatea alternativă a „introducerii de date informatice”) sau ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 alin. (2) din Codul penal (în modalitatea alternativă „prin alte mijloace frauduloase”)?”
Stabileşte că publicarea de anunțuri fictive online care a avut drept consecință producerea unei pagube, fără ca prin această activitate să se intervină asupra sistemului informatic sau asupra datelor informatice prelucrate de acesta, realizează condițiile de tipicitate ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 244 din Codul penal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 iunie 2021.

Decizia I.C.C.J nr. 37/07.06.2021

Sesizare 2007/1/2021 
Materia: CONT.ADM.
Conținutul sesizârii:  ,,Cum se interpretează şi se aplică prevederile art. 76 al. 2 lit. k și art. 76 al. 4 lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care dispun că indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţi, potrivit legii, pe perioada detaşării în străinătate în interesul serviciului, nu constituie venit impozabil în limita plafonului stabilit, în cazul indemnizațiilor specifice detașării care sunt considerate parte a salariului minim, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 344/2006 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale?”.

Soluția I.C.C.J :

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 26 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3008/97/2018, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
„Cum se interpretează şi se aplică prevederile art. 76 alin. (2) lit. k) şi art. 76 alin. (4) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care dispun că indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariați, potrivit legii, pe perioada detaşării în străinătate în interesul serviciului, nu constituie venit impozabil în limita plafonului stabilit, în cazul indemnizaţiilor specifice detaşării care sunt considerate parte a salariului minim, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 344/2006 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale?”
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 octombrie 2021.



Decizia I.C.C.J nr. 74/18.10.2021

Sesizare 2482/1/2021 
Materia: CONT.ADM
Conținutul sesizârii: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 152 indice 2 alin. (2), (3), (7) din Codul fiscal, regimul fiscal special, reglementat pentru operaţiuni second hand de art. 152 indice 2 alin. (4), nu se aplică persoanelor fizice care nu au îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 6 alin. (1) din OUG 44/2008 şi care au efectuat activitate economică de revânzare autoturisme second hand, atunci când înscrierea ca plătitor de TVA s-a efectuat din oficiu de organul fiscal, urmare a controlului efectuat? În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 152 indice 2 alin. (13) din Codul fiscal şi pct.64 alin. (7) din Normele Metodologice, îndeplinirea obligaţiilor menţionate în textele legale de către persoana fizică care efectuează operaţiuni economice condiţionează aplicarea regimului special prevăzut de art. 152 indice 2 alin. (4) din Codul fiscal de către organul fiscal care a dispus înscrierea din oficiu a persoanei ca plătitoare de TVA?

Soluția I.C.C.J :

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2.698/97/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1522 alin. (2), (3) și (7) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi, respectiv, a dispoziţiilor art. 1522 alin. (13) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi pct. 64 alin. (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
1. Regimul fiscal special reglementat pentru operaţiuni second hand de art. 1522 alin. (4) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi persoanelor fizice care nu au îndeplinit obligaţia prevăzută de art.6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale şi care au efectuat activitate economică de revânzare autoturisme second hand, atunci când înscrierea ca plătitor de TVA s-a efectuat din oficiu de organul fiscal, dacă se dovedeşte îndeplinirea de către persoana impozabilă a condițiilor de fond prevăzute de art. 1522 alin. (2) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Aplicarea regimului special prevăzut de art. 1522 alin. (4) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, de către organul fiscal care a dispus înscrierea din oficiu a persoanei ca plătitoare de TVA nu este condiţionată de îndeplinirea condițiilor de formă stabilite prin art. 1522 alin. (13) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, și pct. 64 alin (7) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, dacă se dovedeşte îndeplinirea de către persoana impozabilă a condițiilor de fond prevăzute de art. 1522 alin. (4) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2021.

Decizia I.C.C.J nr. 84/13.12.2021

Sesizare 782/1/2022
Materia: PENAL
Conținutul sesizârii:  Interpretarea art. 250 ind.2 din Codul de procedură penală, respectiv: care este natura juridică a termenului de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 an în cursul judecăţii, în cadrul căruia este necesară verificarea periodică a subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii.

Soluția I.C.C.J :

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia penală
, în dosarul nr. 4184/107/2017/a9.1, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
„În interpretarea art. 2502 din Codul de procedură penală, care este natura juridică a termenului de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv 1 an în cursul judecăţii, în cadrul căruia este necesară verificarea periodică a subzistenţei temeiurilor care au determinat luarea sau menţinerea măsurii asigurătorii”.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 09 iunie 2022.

Decizia I.C.C.J nr. 38/09.06.2022

Sesizare 1418/1/2022
Materia: PENAL
Conținutul sesizârii:  În situaţia în care, potrivit legislaţiei române, este obligatoriu ca persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul să deţină un permis de conducere, iar aceasta posedă exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie („Provisional Driving Licence”), se reţine forma atenuată a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art.335 alin.(2) C.pen., respectiv situaţia în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România?

Soluția I.C.C.J :










Decizia I.C.C.J nr.

Contact

Str. I.C.Bratianu, nr.1
Alba Iulia, 510118
E-mail: ca-albaiulia@just.ro
Tel.:+40 258 810 289
+40 258 810 2932
Fax: +40 258 810 293

Urmărește-ne 
Informații utile

Mobirise site creator - More info